- spãrtúrã
- s. f., g.-d. art. spãrtúrii; pl. spãrtúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
spãrtúrã
Look at other dictionaries:
spărtură — SPĂRTÚRĂ, spărturi, s.f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, aşchie (produse prin spargere). 3. fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + suf. ură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPĂRTÚRĂ s. 1.… … Dicționar Român
breşă — BRÉŞĂ, breşe, s.f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificaţii; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într un gard, într un zid … Dicționar Român
gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… … Dicționar Român
ruptură — RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de… … Dicționar Român
casură — casúră s. f., pl. casúre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CASÚRĂ s.f. (tehn.) Spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafaţa unui obiect unde acesta este spart, rupt. [< fr. cassure]. Trimis de LauraGellner, 06.12.2004 … Dicționar Român
copcă — CÓPCĂ1, copci, s.f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel), folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii. 2. Agrafă pentru învelitori în construcţie. 3. Proeminenţă în formă de limbă a unei piese plate, care… … Dicționar Român
crăpătură — CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s.f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spaţiu îngust, între o uşă, o fereastră etc. (întredeschisă) şi tocul respectiv; întredeschise. – lat. crepatura. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CRĂPĂTÚRĂ… … Dicționar Român
frântură — FRÂNTÚRĂ, frânturi, s.f. 1. Frângere; ceea ce se obţine frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr un întreg îmbucătăţit. ♢ expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din… … Dicționar Român
Horia-Roman Patapievici — (born March 18 1957, Bucharest).He graduated from University of Bucharest s Faculty of Physics in 1981, university degree about lasers. Post graduate, Faculty of Philosophy, thesis Philosophyc imaginary of physics. Pierre Duhem case . Scientific… … Wikipedia
bortă — BÓRTĂ, borte, s.f. (reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BÓRTĂ s. v. adâncitură, cavitate, deschidere, deschizătură, gaură, groapă, orificiu, scobitură, scorbură. Trimis de siveco … Dicționar Român
